Porția de lectură: „Și tu ești singur?” de Aurelian Silvestru

Când spun Aurelian Silvestru, spun cărți de suflet. O astfel de carte de suflet am citit zilele astea. Se numește „Și tu ești singur?” și este o lecți de viață înduioșătoare, motivantă și plină de iubire. Cartea relatează povestea Anei, o tânără îndrăgostită de Manole, alături de care trăiește cele mai frumoase sentimente. Ana este jurnalistă, dar alege să meargă în prima linie pe front, pentru a lupta în războiul de pe Nistru. Ana este femeia-luptătoare, femeia-model, femeia-frumusețe și, în unele situații, reprezintă fiecare suflet de femeie: îndurerat, îndrăgostit, luptător, gata să meargă până-n pânzele albe pentru a-și atinge scopurile.

Nu vreau să vă povestesc multe despre această carte, căci trebuie să o citiți neapărat. Dar vreau să împart cu voi cele mai frumoase maxime/citate/dialoguri, pe care le-am extras din „Și tu ești singur?” de Aurelian Silvestru.

Notițe cu creionul

Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste și o vocație, ambele – adevărate!
Noi, bărbații, nu putem trăi doar cu iubire. Ne trebuie și altceva: o muncă, o vocație, o misiune care să ne devoteze. Altfel de pierdem, ne banalizăm... Nici dragostea nu ne salvează.
Fiecare dintre noi constituie o taină. Vii din trecut cu o mulțime de speranțe dărâmate, iar cioburile lor te afectează, te rănesc, te fac să suferi din cauza cicatricelor pe care le dosești de ochii lumii...Ba, uneori, dacă nu ești atent, îi rănești cu ele și pe cei apropiați...
Cred că nici un bărbat nu ar trebui să arate foarte bine. Noi, femeile, îi iubim oricum, îndeosebi pentru felul în care știu să ne respecte. Dar, când sunt prea frumoși, devenim nesigure, ne pierdem...
Nu există om care să nu aibă nevoie de o fereastră spre lumină.
Nimic nu moare fără urmă. Ceva rămâne: în amintirea noastră, în suflet, în speranțe...
În afaceri, de altfel, nu poți ajunge nicăieri dacă nu știi unde vrei să ajungi.
Nici un om nu e o singură persoană. Sinele nostru e multilateral. Dacă n-ar fi așa, ne-am plictisi de moarte.
Eroii se nasc din întâmplare și, de regulă, nu supaviețuiesc.
Știi unde începe capătul lumii? Acolo unde începi să simți dorul de casă.
Iubirea e o continuă iertare. Iubește cu adevărat doar cine nu se teme să fie răstignit.
Există întoarcere...Există întoarcere chiar și din iad!
Clădește-ți viitorul pe vise ce depind de tine, nu de alții!
Ați cunoscut pustiul? – Îl port în suflet!
Desppre cei plecați poți judeca după tristețea celor care le duc dorul.
În viață, poți opri orice: un tren, o apă, o nenorocire, dar niciodată (absolut niciodată!) nimeni nu e în stare să oprească timpul... E adversarul nostru principal.
Am certitudinea că Dumnezeu permanent e la El acasă și numai noi, muritorii de rând, suntem în vizită la El, oriunde ne-am afla...
De ce să fug? Lumea oricum e mică dacă nicăieri nu te simți în apele tale.
Un om cinstit își păstrează verticalitatea în toate timpurile.
În viața unui om normal, există trei ipostaze ce demonstează integritatea lui: nu poate să le știe pe toate, nu poate să le facă pe toate și nu poate să le rabde pe toate...